In
anul 1955, dupa un scurt periplu la firma britanica Alvis, inginerul
britanic pe numele sau complet Alec Arnold Constantine Issigonis
(18.11.1906 - 02.10.1988) revine la firma Morris care facea parte din
grupul B.M.C. (British Motor Corporation) si pentru care dezvoltase
modelul de succes Morris Minor lansat in anul 1948, model foarte avansat
pentru acea perioada dispunand de caroserie autoportanta si suspensie
independenta in acelasi timp fiind primul automobil englez care
depaseste 1 milion de exemplare fabricate (intre anii 1948 - 1971 au
fost fabricate 1.620.000 exemplare in diferite variante de caroserie)
Datorita
efectelor crizei petrolului declansate ca urmare a scandalului
canalului Suez de la mijlocul anilor ’50 conducerea firmei Morris din
acea perioada a avut ca obiectiv dezvoltarea unui model economic de mici
dimensiuni avand habitaclu pentru 4 persoana adulte si care trebuia sa
utlizeze elemente mecanice preluate de la alte modele ale grupului
B.M.C., ing. Alec Issigonis fiind ales pentru dezvoltarea viitorului
model economic. Alec Issigonis alege unele solutii tehnice folosite in
premiera pe un automobil de serie: motor amplasat frontal transversal cu
cutia de viteze amplasata in carterul de ulei, ambele utilizand acelasi
tip de ulei, transmisie pe rotile din fata, caroserie autoportanta
montata pe doua semisasiuri, suspensie fata/spate independenta prevazuta
cu sfere din cauciuc, jante de 10 toli.
Un
prim prototip a fost finalizat in octombrie 1957 acesta purtand
denumirea ADO15 iar dupa realizarea a altor doua prototipuri, in iulie
1958 a fost prezentat modelul pentru productia de serie. Cu unele mici
modificari estetice si tehnice modelul pentru productia de serie a fost
prezentat presei in aprilie 1959 in timp ce prezentarea oficiala a avut
loc pe data de 26 august 1959. Productia a demarat in luna august al
aceluiasi an, simultan la doua din firmele grupului BMC: Austin, la
uzina din Longbridge, modelul fiind denumit Seven si Morris la uzina din
Cowley, modelul purtand denumirea Mini Minor. Cele doua modele erau
identice exceptie facand grila radiatorului cu design specific, jantele
cu design diferit si gama de culori disponibila pentru caroserie. Mai
tarziu cele doua modele au fost asamblate si in alte tari: Australia,
Belgia, Portugalia.
De
la debut, Austin Seven/Morris Mini Minor a fost disponibil intr-o
singura varianta de caroserie in doua volume cu doua usi si 4 locuri si
cu un motor pe benzina avand racirea pe apa, 4 cilindri in linie,
cilindreea de 848 cmc si care dezvolta 34,5 CP la 5.500 rpm, alimentarea
fiind realizata cu ajutorul unui carburator tip SU. In standard era
oferita o cutie de viteze manuala cu 4 trepte. Suspensia era dotata cu
sfere din cauciuc realizate special de firma Dunlop si amortizoare
telescopice, partea din fata fiind prevazuta cu brate triunghiulare iar
cea din spate cu brate longitudinale. Sistemul de franare era prevazut
cu tamburi la ambele punti. Gabarit: L x l x h: 3.054 x 1.397 x 1.346 m.
ampatament 2.036 m. greutate 626 kg. Performante: viteza maxima 116
km/h, acc. 0-100 Km/h in 27,4 sec. Pret de baza 497 £.
Noile
modele s-au remarcat inca de la debut prin solutiile tehnice aplicate,
manevrabilitatea excelenta, habitaclu spatios pentru 4 persoane, tinuta
de drum sigura, numeroasele spatii de depozitare la interior si
costurile mici de intretinere.
Pana
la sfarsitul anului 1959 au fost comercializate numai putin de 19.749
exemplare iar la inceputul anului 1960 a fost lansata varianta utilitara
denumita Mini Van. Tot in acelasi an in luna martie a fost lansata
varianta de caroserie break, modelele fiind denumite Austin Seven
Countryman si Morris Mini Treveller. Tot in anul 1960 a fost consemnat
debutul in raliuri cu echipajul privat Peter Reley/Rupert Jones in
Raliul Monte Carlo. Pana la sfarsitul anului 1960 au fost fabricate
116.677 exemplare din ambele marci Austin si Morris.
In
februarie 1961 este lansata o noua varianta de caroserie tip pick-up
iar in vara aceluiasi an marcile de lux ale grupului BMC Riley si
Wolseley lanseaza doua noi variante de lux ale lui Austin Seven/Morris
Mini Minor, acestea fiind denumite Elf si respectiv Hornet. Cele doua
noi variante luxoase se remarcau la exterior prin calandru vertical de
mari dimensiuni si extrem de elegant, portbagajul de mari dimensiuni iar
la interior prin finisarile din lemn, tapiteria de piele si dotarile
specifice. Pana in 1969 au fost fabricate 30.192 exemplare din modelul
Elf si 28.455 exemplare din modelul Hornet. In septembrie acelasi an
este lansata versiunea sportiva denumita Mini Cooper. Aceasta noua
versiune a fost dezvoltata de John Cooper si beneficia de o noua
motorizare de 997cmc care dezvolta 54CP multumita celor doua
carburatoare si permitea atingerea unei viteze maxime de 145 Km/h,
sistemul de franare fiind prevazut cu discuri la partea din fata.
In
1962 este obtinuta prima victorie absoluta cu un Mini in Raliul
Lalelelor de catre echipajul Pat Moss (sora pilotului britanic Stirling
Moss)/Ann Widson. Un an mai tarziu in martie este lasata o noua versiune
sportiva denumita Cooper S care era echipata cu un motor de 1.1L (68
CP) si care a fost comercializata pana in august 1964.
In
ianuarie 1964 este castigat Raliul Monte Carlo de catre echipajul Paddy
Hopkirk/Henry Liddon cu un Mini Cooper S. Aceeasi performanta este
obtinuta la editiile din 1965 si 1966 (aceasta din urma fiind
descalificare pentru faruri neconforme) cu echipajul Timo Makinen/Paul
Easter si in 1967 cu echipajul Rauno Aaltonen/Henry Liddon. Tot in 1964
este obtinuta o noua victorie in Raliul Lalelelor cu Mini Cooper S,
performanta fiind repetata si in 1966. In martie 1964 este lansat Mini
Cooper S cu motor de 1.275 cmc care dezvolta 75 CP iar in august acelasi
an este lansata varianta de teren denumita Moke care a fost initial
conceputa pentru uz militar fiind construita pana in 1968 in 15.000 de
exemplare, productia continuand in Australia, Portugalia si mai tarziu
in Italia de catre firma Cagiva pana in 1994. Catre sfarsitul anului
1964 este adapata suspensia hidroelastica si este oferita optional o cutie de viteze automata cu 4 trepte.
In
anul 1965 este castigat Raliul celor 1.000 de lacuri cu un Mini Cooper,
performanta repetata si un an mai tarziu. Tot in 1965 este demarata
productia dupa licenta a Mini-ului in Italia de catre firma Innocenti.
Aceasta se deosebea de varianta britanica prin unele detalii estetice
specifice - acestea incluzand calandrul. Firma Inocenti a proiectat un
nou tablou de bord iar versiunea sportiva Cooper avea performante
superioare fata de versiunea britanica. In acelasi an este fabricat
exemplarul cu numarul 1 milion.
In
cursul anului 1967 sunt obtinute doua victorii importante in Raliul
Acropole si Raliul Alpilor la volanul Mini-ului Cooper. In octombrie
acelasi an este realizat un prim facelift modelului, varianta fiind
denumita MK II si sa concretizat prin introducerea unei noi motorizari
de 988 cmc care dezvolta 38,5 CP precum si prin unelele restilizari la
exterior, precum un nou calandru trapezoidal, luneta cu dimensiunile
usor majorate, blocurile optice posterioare de mari dimensiuni si
de asemenea restilizari la interior ce au vizat plansa de bord si unele
elemente de finisare. Pentru inceput noua versiunea 1000 este oferita
exclusiv in varianta de echipare Super de Luxe. Tot acum sunt propuse
noi dotari oferite in standard sau optional.
In
1968 British Motor Corporation este achizitionata de catre compania
British Leyland, iar Mini devine o marca multinationala. Tot in acelasi
an demareaza productia dupa licenta a Mini-ului in Spania de catre firma
Authi.
In
martie 1969 este lansata o noua versiune restilizata a Mini-ului
denumita Clubman si care beneficia de o parte frontala cu design
specific si de un echipament de dotari suplimentare. De la debut Clubman
a fost oferit in doua variante de caroserie - berlina
si break (denumita Estate) care a inlocuit in gama Austin Seven
Countryman si Morris Mini Treveller. In octombrie acelasi an este
fabricat exemplarul cu numarul 2 milioane si este lansata a treia serie a
lui Mini denumita MK III si care a beneficiat de unele retusuri la
exterior si interior in acelasi timp fiind reintroduse suspensiile cu
sfere de cauciuc in locul celor hidroelastice. Tot in 1969, Alec
Issigonis primeste titlul de Sir pentru contributia adusa la dezvoltarea
economiei britanice.
In
iulie 1971 versiunea sportiva Cooper S este inlocuita cu una nou
denumita Clubman 1275GT. Un an mai tarziu de pe liniile de montaj ale
uneia din fabrici iese exemplarul numarul 3 milioane, productia totala
pe acel an fiind de 306.937 de exemplare un record din toata cariera lui
Mini. In
1975 este stopata producta Mini-ului in Italia si Spania de catre
firmele Innocenti si respectiv Authi. Un an mai tarziu este lansata
seria MK IV si realizat un prim facelift modelului Mini Clubman iar in
noiembrie acelasi an este fabricat exemplarul cu numarul 4 milioane.
In
august 1980 este oprita productia modelului Clubman dupa ce au fost
fabricate 275.583 de exemplare in varianta berlina, 197.606 de exemplare
in varianta break Estate si 110.673 de exemplare in versiunea sportiva
1275GT. In acelasi an in octombrie a fost disponibila o noua plansa de
bord pentru Mini.
Incepand
cu anul 1982, Mini-ul este comercializat sub marca Austin iar ca
motorizare unica este propus unul de 998 cmc care dezvolta 44CP si
permitea atingerea unei viteze maxime de 130 km/h .Tot acum sunt propuse
3 versiuni de echipare: City E, HLE si Mayfair. In
octombrie 1984 este lansata a V-a serie a Mini-ului acesta beneficiind
de unele restilizari la exterior si interior precum si de noi dotari
oferite optional sau in serie. Tot acum au fost introduse in premiera in
productia de serie sistemul de franare cu discuri la puntea fata si
jantele cu 12 toli iar productia modelului a continuat doar in Marea
Britania in fabricile din Longbridge, Birmingham si West Midlands.
In februarie 1986 la fabrica de la Longbridge este produs exemplarul cu numarul 5 milioane. In
septembrie 1989, Mini-ul este comrcializat sub marca Rover iar dupa un
an este relansata in productie versiunea sportiva Mini Cooper echipata
cu un motor de 1.3L (61 CP) care beneficia la exterior de vopsea
bicolora, jante sport Minilite si unele detalii cromate. Un an mai
tarziu este lasata o serie limitata Cooper S al carui motor de 1.3L dezvolta 78 CP.
La
Salonul Auto de la Birmingham din 1992 este lansata varianta de
caroserie cabrio a Mini-ului si care a fost fabricata pana in anul 1996
in doar 414 exemplare. In acelasi an este lasata seria a IV-a a
Mini-ului disponibila acum cu un motor de 1.275 cmc care dezvolta 60 CP
si care a beneficiat de mici retusuri la exterior si interior iar
echipamentul de dotari a fost imbunatatit. Tot acum a fost lansata una
din cele mai faimoase serii speciale denumita British Open Classic care
dispunea de acoperis retractabil cu actionare electrica.
Pe
data de 31august 1994, constructorul german BMW achizitioneaza firma
Rover de la concernul British Aerospace obtinand in acelasi timp dreptul
de folosire a numelui Mini.
In
ianuarie 1997 este prezentat concept car-ul ACV30 in onoarea celor trei
victorii din Raliul Monte Carlo la editiile din 1964, 1965 si 1967. In
martie 2000 este lansata seria limitata Final Editions compusa din 4
versiuni: Cooper,Cooper Sport Pack, Seven si Knightsbridge.
Pe data de 4 octombrie 2000 dupa o cariera lunga de 41 de ani a fost fabricat ultimul exemplar de Mini cu numarul 5.327.862. Cu
ocazia Salonului Auto de la Birmingham din 2000 este prezentata o noua
generatie complet noua a celebrului Mini de aceasta data realizat in
colaborare cu BMW. Un an mai tarziu in aprilie demareaza productia
noului Mini in doua versiuni: One si Cooper la fabrica din Oxford (Marea
Britanie). Tot in 2001 la Salonul Auto de la Tokyo este lansata
versiunea sportiva Cooper S.
In
primavara anului 2003 sunt lansate versiunile One D echipata cu motor
turbo diesel si kit-ul sportiv John Cooper Works al carui motor dezvolta
200 CP. La
Salonul Auto Geneva 2004 este lansata varianta de caroserie cabrio iar
in august acelasi an este realizat un prim facelift modelului si este
fabricat exemplarul cu numarul 500.000 din a doua generatie.
Cu
ocazia Salonului Auto de la Paris din 2006 este prezentata o noua
generatie a Mini-ului disponibila la debut in doua versiuni: Cooper si
Cooper S.
In
martie 2007 sunt lansate versiunile One si One D iar in septembrie
acelasi an este lansata varianta de caroserie break denumita Clubman
care s-a dorit un urmas al lui Austin Seven Countryman, Morris Mini
Treveller si Clubman Estate.
La
Salonul Auto de la Paris din 2008 este prezentat concept car-ul
Crossover ce prefigura un viitor model cu transmisie integrala. Tot in
acelasi an este lansata si versiunea sportiva John Cooper Works al carui
motor dezvolta 211 CP. In
ianuarie 2009 este lansata o noua generatie a Mini-ului Cabrio dupa ce
generatia precedenta s-a bucurat de un mare succes comercial fiind
fabricata in 164.000 de exemplare.
Text: Clasic-auto
Foto: Mini, arhiva
...TOP 
