In 1955 este prezentat succesorul modelului MK 8, denumit MK 9. Realizat pe un sasiu de Lotus MK VI, MK 9 dispunea de o caroserie din aluminiu desenata de Frank Costin si construita de firma Williams & Pritchard Coachworks. Lotus MK 9 a fost disponibil in diferite versiuni echipate cu motorizari de 1.1L (Climax Coventry), de 1.5L (MG si Connaught) si de 2L (Bristol). In acelasi an este obtinuta o importanta victorie cu un Lotus MK 9 in cursa de anduranta de 12h de la Sebring (SUA) si are loc debutul lui Lotus la cursa de anduranta de 24h de la LeMans (Franta) cu un model MK 9. Au fost costruite in total 30 de exemplare.
In 1956 este lansat un nou model denumit Lotus Eleven. Conceput si desenat de Colin Chapman asistat de Frank Costin, Lotus Eleven dispunea de o caroserie din aluminiu montata pe un sasiu tubular si era oferit cu doua motorizari: un Climax Coventry de 1.1L si unul Ford de 1.1L. Suspensia spate era cu axa rigida iar sistemul de franare era prevazut cu tamburi. Versiunea de competitie ce concura in cursa de 24h de la LeMans era echipata cu un motor Climax Coventry de 1.5L, dispunea de suspensie spate DeDion, frane cu discuri si cantarea numai 450 Kg. Tot in 1956, o versiune de competitie Lotus Eleven pilotata de pilotul englez Stirling Moss avand o caroserie modificata de Frank Costin a reusit pe circuitul de la Monza sa atinga o viteza maxima de 230 km/h - un record pentru clasa sa. In 1957 sunt realizate unele modificari estetice in timp ce suspensia fata a fost reproiectata. Datorita victoriilor obtinute pe clasa in cursele de la LeMans si Sebring si a celor 270 de exemplare construite in diferite versiuni intre anii 1956-1958, Eleven a fost cel mai de succes model Lotus de pana atunci.
In 1957 este prezentat modelul Lotus Seven ca succesor direct al modelului MK VI. Avand ca baza sasiul modeleului MK VI care a suferit unele modificari, Lotus Seven dispunea de o caroserie tip roadster proiectata de Chapman, realizata din aluminiu si care oferea doua locuri. De la debut, Lotus Seven a fost disponibil cu un motor Ford de 1.1L care dezvolta 40 CP. In 1960 a fost prezentata Seria 2 a modelului Seven iar in 1968 este lansata Seria 3, ambele serii erau echipate cu noi motorizari. In 1970 este lansata Seria 4 care beneficia de unele modificari estetice si dispunea de o caroserie realizata din fibre de sticla. Datorita manevrabilitatii exceptionale si a unor performante ridicate, Lotus Seven s-a bucurat de un mare succes comercial fiind construite circa 2.500 exemplare. In 1973 Graham Nearn manager la dealerul Lotus din Londra cumpara toate drepturile inclusiv pe cea de productie ale modelului Lotus Seven. Acesta demareaza productia in acelasi an, modelul fiind denumit Caterham Seven iar productia acestuia continua si in zilele noastre.
ale modelului Lotus Seven. Acesta demareaza productia in acelasi an, modelul fii
La Salonul Auto de la Londra din 1957 estelansat un nou model denumit Lotus Elite. Cunoscut si sub denumirea Lotus 14, acesta a fost primul model Lotus conceput special pentru productia de serie si utiliza standarde de productie si design folosite in aeronautica, fiind considerat de majoritatea specialistilor un automobil avansat tehnologic. Noul model Elite dispunea de o inovativa caroserie coupe cu doua locuri realizata la fel ca si sasiul de tip autoportant din fibra de sticla cu material plastic ranforsat. Desenata de Peter Kirwan si asistat de Frank Costin, caroseria avea un excelent coeficient aerodinamic Cx: 0,29. Motorul disponibil a fost unul de productie Climax Coventry realizat din aluminiu avand cilinreea de 1.216 cmc si care dezvolta in functie de versiune: 75, 83 sau 105 CP in timp ce cutia de viteze era manuala cu 4 trepte de productie MG sa ZF. Suspensia era independenta de tip McPherson iar sistemul de franare era servoasistat si prevazut cu discuri. Inca de la debut, Lotus Elite s-a remarcat printr-o excelenta manevrabilitate, performante ridicate si un consum redus de combustbil. Deasemenea Lotus Elite a reusit 6 victorii pe clasa in cursa de la LeMans intre anii 1959-1964. In perioada 1957-1963 au fost fabricate in total 1.030 exemlare inclusiv versiuni de competitie.
In acelasi an 1957 a fost finalizat primul model monopost pentru Formula 2, denumit Lotus 12. In ciuda unor solutii tehnice folosite in premiera pe un astfel de model de competitie precum: suspensia independenta tip McPherson si "Chapman struts", cutia de viteze cu 5 trepte, jante din magneziu etc. nu a obtinut rezultate notabile.
In 1958, Colin Chapman infiinteaza o echipa pentru a concura in Formula 1. Debutul are loc in acelasi an cu modelul Lotus 15 pilotat de Graham Hill.
In 1959 demareaza lucrarile unui nou sediu si a unei noi fabrici la Cheshunt, Hertfordshire. Tot in acest an se infiinteaza grupul de firme Lotus Group of Companies format din Lotus Car Limited si Lotus Components Limited specializate in productia de modele de serie (de strada) si respectiv in dezvoltarea de modele de competitie.
In 1960 este obtinuta prima victorie in Formula 1 la Monte Carlo de catre pilotul Stirling Moss aflat la volanul monopostului Lotus 18. In anul urmator, Moss obtine o noua victorie in acelasi Grand Prix.
In 1962 este prezentat un nou model denumit Lotus Elan, succesorul modelului Elite. Noul Lotus Elan era un automobil avansat din punct de vedere tehnic dispunand de caroserie din fibre de sticla, structura tubulara realizata din otel, suspensie independenta, sistem de franare servoasistat prevazut cu discuri, faruri escamotabile (premiera pe un automobil de serie). De la debut, Lotus Elan a fost disponibil cu caroserie tip roadster cu doua locuri 
(proiectata de Colin Chapman) si echipat cu un motor Lotus-Ford cu 4 cilindri de 1.6L prevazut cu doi arbori cu came in cap si care dezvolta 100 CP. Transmisia se realiza pe rotile din spate si era asigurata de o cutie de viteze manuala cu 4 trepte. In 1963 este oferit optional un hard top iar in 1965 
varianta de caroserie coupe. In 1967 este lansat Lotus Elan+2 care dispunea de o caroserie coupe cu design mai elegant, un ampatament marit si oferea 4 locuri la interior. In 1970 este lansat Elan Sprint al carui motor de 1.6L Twin Cam de conceptie proprie Lotus dezvolta 126 CP. Acest motor permitea atingerea unei viteze maxime de 195 km/h (190 km/h Elan+2) iar acceleratia de la 0 la 100 km/h se putea realiza in 7sec. (8 sec. Elan+2). Modelul Elan a fost fabricat pana in anul 1973 iar Elan+2 pana in 1975, in total fiind fabricate circa 17.000 de exemplare din care 5.200 Elan+2. Versiunea de competitie a fost denumita Lotus 26R si a obtinut unelele succese notabile.
In 1963 este prezentat revolutionarul monopost de Formula 1 Lotus 25. Acesta dispunea, in premiera pentru un bolid de Formula 1, de un motor amplasat central, sasiu autoportant si un design atent studiat din punct de vedere aerodinamic. La volanul acestui monopost, pilotul Jim Clark a reusit sapte victorii in acel sezon competitional obtinand titlul de campion mondial la piloti iar pentru Lotus la constructori.
Tot in acelasi an este prezentat Lotus Cortina, o versiune sportiva a Ford-ului Cortina fabricat in Anglia. Acesta dispunea de o suspensie spate noua complet diferita de cea a modelului de serie, un motor Lotus Ford de 1.6L cu dublu arbore cu came in cap si care dezvolta 105 CP precum si de unele elemente ale caroseriei realizate din aluminiu. Performante: viteza maxima 105 Mile/h, acceleratie 0-60 Mile/h (0-97km/h) in 9,9 sec. In 1963 la volanul unui Lotus Cortina pilotul Jack Sears castiga capionatul British Tourig Car iar in 1964 tot cu acelasi model, pilotul Jim Clark obtinea aceeasi performanta. In perioada 1963-1966 au fost fabricate circa 1.000 exemplare, modelul fiind inlocuit cu Lotus Cortina MK 2 fabricat intre anii 1966-1970.
In 1964 Lotus debuteaza in campionatul american Indy Car cu modelul Lotus 33, reusind sa castige trei Grand Prix-uri in acel sezon.
In 1965, pilotul Jim Clark castiga sase Grand Prix-uri in Formula 1 la la volanul unui Lotus 33 obtinand un nou titlu de campion mondial la piloti si unul pentru Lotus la constructori. In acelasi an Jim Clark obtine o importanta victorie cu un model Lotus in cursa de 500 mile de la Indianapolis (SUA).
In 1966 are loc lansarea unui nou model denumit Lotus Europa. Noul model Lotus Europa a fost primul automobil de serie cu motorul amplasat central, fiind realizat pe un sasiu asemanator cu cel de pe modelul Elan, dispunand de o caroserie cu doua locuri realizata din fibre de sticla. Desenata de Ron Hickman, caroseria avea un coeficient aerodinamic Cx: 0,29. Suspensia era independenta, cea din spate fiind derivata din cea a modelelor de Formula 1 iar sistemul de franare era servoasistat si prevazut cu discuri. La debut a fost disponibil un motor cu 4 cilindri de 1.5L de origine Renault si care multumita unor imbunatatiri aduse de 
Lotus dezvolta 82 CP. Gratie unei greutati reduse de 682 Kg si a pozitionarii centrale a motorului, Lotus Europa avea o manevrabilitate exceptionala fiind asemanatoare cu cea a modelelor de Formula 1. Performante: viteza maxima 180 Km/h; acceleratie 0-100 km/h in 10,5 sec. In aprilie 1968 este lansata Seria 2 a modelului Europa care dispunea de o noua plansa de bord si de dotari precum: geamuri electrice, reglaj pentru 
spatarul scaunelor si finisari de lemn in bord. In 1969 a fost lansata Seria 2 Federal dezvoltata special pentru piata din SUA care a beneficiat de mici modificari la caroserie si sasiu iar motorul de 1.6L era de origine Renault. In 1971 este prezentat Lotus Europa Twin Cam echipat cu un motor Lotus-Ford de 1.6L (115 CP) si care a beneficiat de mici retusuri la caroserie. In anul urmator a fost lansat Lotus Europa Special al carui motor Lotus-Ford de 1.6L dezvolta 126 CP. Optional a fost oferita o cutie de viteze cu 5 trepte de origine Renault. Performante: viteza maxima 198 Km/h; acceleratie 0-100 km/h in 7,5sec. Intre anii 1966-1973 au fost fabricate circa 9.300 exemplare de Lotus Europa. Tot in anul 1966 firma britanica isi schimba din nou sediul alegand o noua locatie la Hethel, Norfolk.
In 1968 pilotul Graham Hill concurand cu monopostul Lotus 49 obtine titlul de campion mondial la piloti iar pentru Lotus la constructori. In acelasi an pe data de 7aprilie, pilotul Jim Clark aflat la volanul unui monopost Lotus de Formula 2 sufera un grav accident pe circuitul german de la Hockenheim, care s-a soldat cu decesul acestuia.
In 1970 la mijlocul sezonului de Formula, este lansat monopostul Lotus 72 pe care au fost introduse in premiera in Formula 1: suspensia cu bare de torsiune, radiatoarele laterale si spoilerul posterior suprainaltat. La sfarsitul sezonului din acel an, concurand cu modelele Lotus 49 si 72 pilotul Jochen Rindt devine campion mondial postmortem la piloti iar Lotus la constructori dupa ce acesta suferise un accident mortal pe circuitul de la Monza in Grand Prix-ul Italiei. In acelasi an sunt experimentate numeroase solutii tehnice, cum ar fi: turbina si transmisia integrala pe modelele ce concurau in Fornula 1 si Indy Car fara a obtine rezultate notabile.
In 1971 este introdus in productie de serie noul motor Lotus Twin Cam tip 907 din aluminiu cu 4cilindri, capacitatea de 2L avand distributie cu 4 supape pe cilindru si care dezvolta 160 CP fiind primul motor de serie cu acest tip de distributie.
In 1972 pilotul brazilian Emerson Fittipaldi concurand cu modelul Lotus 72 obtine titlul de campion mondial la piloti iar pentru Lotus la constructori. Tot in acel an la Salonul Auto de la Torino este prezentat un concept car creat de firma Italdesign si care prefigura viitorul model Lotus Esprit.
In 1973 pilotii E. Fittipaldi si Ronnie Peterson au dominat in intregime sezonul de Formula 1 castigand un nou titlu la costructori pentru Lotus.
In 1974 este lansat un nou model denumit Lotus Elite II. Acesta dispunea de o caroserie tip hatchback realizata din fibre de sticla, montata pe un sasiu tubular si care oferea 4 locuri. Conceput dupa solutia clasica cu motor amplasat in fata longitudinal si transmisie pe rotile din spate, Elite II a fost primul model care a utilizat noul motor Lotus Twin Cam tip 907 din aluminiu de 2L (160 CP) cu 16 supape. In standard era oferita o cutie de viteze manuala cu 5 trepte iar incepand cu anul 1976 a fost oferita o cutie automata cu 3 trepte. Suspensia era independenta iar sistemul de franare era prevazut cu discuri fiind servoasistat. Optional erau oferite servodirectia si aerul conditionat. In 1975 este lansata varianta de caroserie coupe a lui Lotus Elite II, modelul fiind denumit Eclat. Intre anii 1974-1982 au fost fabricate 2.530 exemplare Lotus Elite II/Eclat.
La Salonul Auto de la Paris din 1975 este lansat un nou model denumit Esprit, ca succesor direct al modelului Europa. Intrat in productia de serie in 1976, a fost cel mai longeviv model din istoria firmei britanice fiind fabricat timp de 28 de ani. Inca de la lansare Lotus Esprit a surprins prin caroseria sa cu linie de avangarda si indraznetele forme angulare proiectate de celebrul designer italian Giorgetto Giugiaro. Foarte putini se asteptau ca unul din producatorii britanici recunoscuti ca traditionalisti si conservatori sa "revolutioneze" design-ul automobilelor sport. Noul Lotus Esprit a fost considerat de specialisti un foarte reusit automobil sport datorita solutiilor tehnice avansate folosite precum: caroserie cu greutate redusa (1.000 Kg) realizata din fibre sintetce, motor (tip Lotus de 2L - 160 CP) din aluminiu cu distributie multisupapa amplasat central, suspensie independenta derivata din cea a modelelor de F1, transmisia tip transaxa, discurile din spate ale sistemului de franare amplasate la iesirea semiaxelor planetare din cutia de viteze, precum si prin manevrabilitatea exceptionala si a performantelor ridicate - viteza maxima 222 Km/h; acceleratia 0-100 Km/h in 7,2 sec.
In 1977 in filmul "Spionul care ma iubeste" cu actorul Roger Moore in rolul agentului secret James Bond s-a apelat la serviciile unui Lotus Esprit. Spre deosebire de versiunea de serie, Esprit-ul lui James Bond isi putea escamota rotile si se putea transforma in submarin.
In 1978 pilotul american Mario Andretti la volanul monopostului de Formula 1 Lotus 79 indelung studiat din punct de vedere aerodinamic obtinand aerodinamic ground effects (efectul de sol), a castigat titlul de campion mondial la piloti iar pentru Lotus la constructori. Chapman a continuat sa testeze si sa dezvolte ajutat de colaboraratorii sai caroseria din fibre de carbon pe modelele de F1 Lotus 80 si Lotus 88, sasiul dublu pe acelasi Lotus 88 precum si suspensia activa.
Tot in 1978 a fost prezentata Seria 2 a modelului Esprit care a beneficiat de unele retusuri la exterior si interior, imbunatatirea echipamentului de dotari precum si de introducerea unor jante noi de 14 toli. In acelasi an Colin Chapman colaboreaza la realizarea design-ului si a partii mecanice pentru automobilul sport DeLorean DMC 12 care a fost produs intre anii 1979-1982 de firma fostului manager de General Motors, John DeLorean.
In 1979 firma Talbot cu modelul Sunbeam Lotus echipat cu un motor Lotus tip 907 de 2L castiga campionatul mondial de raliuri la constructori.
In 1980 pentru modelele Esprit, Elite II si Eclat este disponibil un nou motor tip 912 de 2.2L dezvoltat de Lotus. Tot in acest an este lansat Lotus Esprit Turbo, primul model Lotus cu motor supraalimentat cu turbocompresor. Multumita turbocompresorului,motorul tip 912 de 2.2L dezvolta 240 CP si permitea obtinerea unor performante de top: viteza maxima 240 Km/h si acceleratia 0-100 Km/h in 5,9 sec. Lotus Esprit Turbo dispunea de un sasiu rigidizat, un kit aerodinamic la exterior si de o lista de dotari mai completa.
In aprilie 1981 este lansata Seria 3 a modelului Esprit care a beneficiat de unele restilizari la exterior si interior, sasiul a fost usor rigidizat, au fost introduse noi dotari in serie sau optionale precum si noi jante de 15 toli. In acelasi an realizatorii filmului "Numai pentru ochii tai" au decis ca personajul principal James Bond interpretat de Roger Moore sa apeleze din nou la serviciile unui Lotus Esprit de data aceasta in versiunea Turbo.
La Salonul Auto de la Paris din 1982 este prezentat inlocuitorul modelelor Elite II si Eclat, denumit Lotus Excel. Realizat pe o baza mecanica usor modificata a modelelor Elite II/Eclat, Lotus Excel dispunea de o caroserie coupe 2+2 realizata din material plastic iar ca motorizare a fost ales cunoscutul "4 in linie" de 2.2L (160 CP) dezvoltat de Lotus. Transmisia era asigurata de o cutie manuala cu 5 trepte de origine Toyota iar din 1986 se putea opta si pentru una automata in 3 trepte. Un diferential posterior autoblocabil era oferit standard. In 1987 a fost prezentata o versiune SE al carui motor dezvolta 180 CP iar 1989 a fost operat un facelift. Productia a fost stopata in 1992 dupa ce au fost fabricate circa 2.050 de exemplare.
Pe data de 16 decembrie 1982, fondatorul si managerul constructorului britanic Lotus, Colin Chapman in varsta de 54 de ani a suferit un atac de cord care s-a soldat cu decesul acestuia.
In 1983 este prezentata si testata in premiera pentru presa suspensia activa.
In 1984 este fabricat exemplarul cu numarul 30.000 al firmei Lotus.
In 1985, dupa o pauza de cativa ani sunt obtinute noi victorii pentru Lotus in Grand Prix-urile din Formula 1 de catre pilotii Elio de Angelis si Ayrton Senna cu monopostul Lotus 97T.
In 1986 concernul american General Motors achizitioneaza Lotus Group Limited.Tot in acest an este introdus sistemul de injectie electronica pentru motoare si demareaza proiectul M100 ce prefigura viitorul model Elan.
In octombrie 1987 este realizat un facelift major modelului Esprit ce a inclus restilizari ample la exterior si interior, revizuirea completa a partii mecanice si introducerea de noi dotari in standard sau optional.
In primavara anului 1989 este prezentat Lotus Esprit Turbo SE al carui motor dotat cu un nou sistem de injectie electronic tip multipunct si intercooler, dezvolta 280 CP si era in masura sa ofere performante demne de un supercar: viteza maxima 260 Km/h si acceleratia 0-100 Km/in circa 5 sec.
In noiembrie 1989 este lansat un nou model denumit Elan, ca urmas al celebrului model din anii \'60-\'70 cu acelasi nume. Noul Elan dispunea de o caroserie cabrio cu doua locuri si era conceput in premiera pentru Lotus dupa solutia "totul in fata" avand motorul amplasat in fata transversal si transmisie pe rotile din fata. Motorul disponibil era un "4 in linie" de origine Isuzu avand capacitatea de 1.6L, distributie cu 4 supape pe cilindru si era oferit in doua versiuni de putere: aspirat - 130 CP si cu turbo - 160 CP. In standard era oferita o cutie de viteze manuala cu 5 trepte. In 1994 a fost prezentat Elan S2 iar in cursul anului 1995 productia modelului a fost sistata dupa ce au fost construite circa 5.200 de exemplare.
In 1990 este lansat Lotus Omega, cunoscut in Anglia sub denumirea de Lotus Carlton. Reprezenta versiunea cea mai sportiva a modelului de clasa superioara Opel Omega sau a Vauxhall-ului Carlton (varianta englezeasca a Opel-ului Omega) fiind in acelasi timp cea mai performanta berlina de serie din acea perioada. Dispunea de un motor cu 6 cilindri de 3,6L care dezvolta cu ajutorul turbocompresorului Garrett T25 o putere de 382 CP. Transmisia era asigurata de o cutie manuala cu 6 trepte de productie ZF. Performante: viteza maxima 282 Km/h, acceleratie 0-100 Km/h in 5,5 sec. La exterior, Lotus Omega/Carlton se distingea de veriunea de baza prin culoarea verde inchis denumita “Imperial Green” si printr-un kit aerodinamic ce cuprindea spoiler fata-spate, praguri laterale si jante din aliaj cu un design atent studiat. In perioada 1990-1992 au fost construite 950 de exemplare. Tot in 1990 Lotus Esprit turbo SE concureaza in campionatul american supercar unde obtine 4 victorii din 8 curse si 6 pole positon-uri.
La Salonul Auto de la Birmingham din 1992 este lansata Seria 4(S4) a modelului Esprit care a beneficiat de unele restilizari la exterior si interior in timp ce echipamentul standard de dotari a fost imbunatatit. In 1995 a fost lansat Esprit S4s al carui motor turbo furniza 300 CP.
In 1993 General Motors vinde Lotus Group Limited catre firma A.C.B.N. Holdings S.A. patronata de omul de afaceri italian Romano Artioli care detinea si firma Bugatti Automobili Spa, contra sumei de 30 milioane £.
In 1995 este fabricat exemplarul cu numarul 50.000, acesta fiind un exemplar Lotus Elan S2 care a fost donat unei fundatii.
Cu ocazia Salonului Auto de la Frankfurt din 1995 este lansat un nou model denumit Lotus Elise. Acesta dispunea de o caroserie de tip roadster cu doua locuri realizata din material plastic intarita cu fibre de sticla si care era montata pe un sasiu realizat din aluminiu. Motorul disponibil era de origine Rover si era amplasat central. Acesta avea o capacitate de 1.8L si dezvolta 120 CP. Transmisia se realiza pe rotile din spate si era asigurata de o cutie de viteze manuala cu 5 trepte. Multumita unei greutati reduse de doar 675 Kg, Lotus-ul Elise dispunea de o manevrabilitate exceptionala si de performante ridicate: viteza maxima 202 Km/h, accelaratie 0-100 Km/h in 5,9 sec. Pe langa versiunea de baza au fost lansate in anii urmatori noi versiuni: Sport 135, Sport 160 si Sport 190 ale caror motoare dezvoltau intre 145 si 190 CP.
La Salonul Auto de la Geneva din 1996 este prezentat Lotus Esprit V8. Acesta dispunea in premiera pentru un model Lotus de un motor cu 8 cilindri in V. De conceptie proprie Lotus acest nou motor tip 918 era realizat din aluminiu, avea capacitatea de 3.5L si multumita celor doua turbocompresoare dezvolta 355 CP la 6500 rpm. Acest motor era capabil de performante de top: viteza maxima 282 Km/h si acceleratie 0-100 Km/h in 4,8 sec.
In octombrie 1996 grupul malaezian Hicom Proton cumpara Lotus Group Limited de la firma ACBN Holdings SA. Tot in acel an are loc si ultima participare Lotus in Formula 1 in Grand Prix-ul Pacificului.
La Salonul Auto de la Londra din 1998 este lansata o noua serie a modelului Esprit. Aceasta noua serie a beneficiat de un usor facelift la exterior, de ample modificari la interior ce a inclus o noua plansa de bord si o noua instalatie de climatizare. Deasemenea lista de dotari in standard si optionale a fost marita. In acelasi an la Salonul Auto de la Birmingham au fost prezentate doua versiuni speciale: 340R si Esprit Sport 350. Un an mai tarziu a fost prezentat concept car-ul Lotus M250 ce prefigura un posibil model de serie.
Cu ocazia Salonului Auto de la Birmingham din anul 2000 a fost prezentat Lotus Elise Seria 2. Noua serie a beneficiat de ample restilizari la caroserie acesta dispunand acum de un design mai modern, sportiv si agresiv, fara a fi insa brutal. Au fost introduse noi dotari in standard sau optional in timp ce partea mecanica a fost complet revizuita.Tot in cursul anului 2000 a fost lansat modelul Exige - varianta de caroserie coupe a modelului Elise si al carui motor dezvolta 192 CP.
In cursul anului 2004 de pe liniile de montaj ale fabricii din Hethel a iesit ultimul exemplar de Lotus Esprit dupa o cariera de 28 de ani timp in care au fost fabricate 10.675 de exemplare. Tot in acest an este lansat Lotus Exige Seria 2 care a beneficiat de un amplu facelift si care dispunea de o noua motorizare de origine Toyota de 1.8L si care dezvolta 190 CP.
In februarie 2005 este prezentata o versiune produsa in serie limitata Exige 240R dotata cu un motor Toyota ce dezvolta 243 CP permitandu-i sa atinga o viteza maxima de 250 Km/h in timp ce pentru a accelera de la 0 la 100 Km/h erau suficiente 4,2 sec.
La Salonul Auto de la Geneva din 2006 este prezentat un nou model botezat Europa S ca urmas al celebrului model cu motor plasat central cu acela si nume din anii \'60-\'70. Noul model Europa S dispunea de o caroserie tip coupe cu doua locuri realizata din material plastic si montata pe un sasiu din aluminiu precum si de un motor de 2L (200 CP) amplasat central.
Cu ocazia Salonului auto de la Londra din 2008 a fost expus concept car-ul Lotus Evora ce prefigureaza un viitor model de serie, un posibil succesor al modelului Esprit sau Excel.
Text: Clasic-auto
Nascut pe data de 19 mai 1928 si
La 1 ianuarie 1952 Colin Chapman 
motor cu 4 cilindri de 1.2L si o cutie de 
