Ferrari, 60 de ani de legenda !

  
    Pentru succes a sacrificat totul. Pentru masinile sale si pilotii sai a fost mai mult tata decit patron. Sever chiar si cu el insusi Enzo Ferari a reusit sa devina unul dintre cei mai faimosi oameni din lume in domeniul auto. Iata cateva etape din viata unui personaj devenit mit si a firmei care-i poarta numele.

   Nascut la data de 18.feb.1898 la Modena in Italia, Enzo Ferrari ia contact cu lumea curselor la varsta de 10 ani cind asista pentru prima oara insotit de tatal sau la o cursa in Bologna(Italia). Enzo Ferrari a urmat cursurile unei scoli de mecanici devenind mai tirziu instructor intr-o scoala de turnatorie-frezare.

   In anul 1919 se angajeaza mecanic la firma C.M.N. (Constructii Mecanice Nationale) din Torino. Debutul sportiv(la varsta de 21 ani) are loc in acelasi an tot pentru firma C.M.N. Inca de la debut obtine locul 4 in cursa Parma-Paggio la data de 5 oct. 1919 la categoria motoare sub 3L si locul 12 la general. In acelasi an obtine locul 9 in cursa celebra Targa-Florio. Este remarcat de firma Alfa Romeo si va concura pentru aceasta.

  In 1920 concurand pentru Alfa Romeo se claseaza al II-lea in cursa Targa-Florio. Urmeaza o perioada fasta in care tanarul Enzo Ferrari se remarca printre cei mai buni piloti ai vremii, marcata dintre numeroasele succese si de victoria din Copa Acerbo in 1924. In interiorul scuderiei Alfa Romeo devine un om indispensabil, ocupandu-se de organizare la toate nivelurile.

   In 1929 face un pas decisiv in cariera sa infiintand impreuna cu doi piloti (Alfredo Caniato si Mario Tandini) scuderia Ferrari cu sediul in Modena. Cei trei patroni si totodata piloti vor concura pe masini Alfa Romeo si vor obtine in 8 sezoane 154 victorii din 225 de participari.

  In 1931 Enzo Ferrari renunta la cariera de pilot si se va dedica exclusiv functiei de manager. Apare pentru prima oara pe capota masinilor echipei sale emblema calutului cabrat. Marii piloti ai timpurilor ca Tazio Nuvolari si Achille Varzi vor concura pentru echipa lui Enzo Ferrari si vor obtine numeroase succese.  

  

In 1933 in urma nationalizarii marcii Alfa Romeo de catre regimul fascist Enzo Ferrari va ramine singurul reprezentant al firmei Alfa Romeo.

   In 1935 este prezentat primul model de competitie conceput sub conducerea lui Enzo Ferrari. Cunoscut sub numele de Alfa Bimotore acesta dispunea de doua motoare cu 8 cilindrii. In acelasi an se stabilesc doua recorduri de viteza. Pe mila: 323 Km/h si pe kilometru: 321 Km/h cu Alfa Bimotore. Pe plan competitional este obtinuta o singura victorie la Nurburgring de catre Tazio Nuvolari. Dupa o perioada de anonimat in 1938 este infiintat departamentul propriu de curse Alfa Romeo denumit Alfa Corse si il va avea pe Enzo Ferrari ca director tehnic. Dupa numai cateva luni isi va da demisia si va pune punct unei colaborari de 18 ani cu Alfa Romeo.

   In 1939 infinteaza societatea Auto Avio Costruzioni (A.V.C.). Acesta va incerca sa-si construiasca primele masini. Enzo nu va putea folosi numele Ferrari timp de 4 ani datorita unei clauze din contractul cu Alfa Romeo. 

   In 1940 este prezentata prima masina conceputa exclusiv sub conducerea sa. Aceasta fost denumita simplu 815. Masina dispunea de o caroserie din aluminiu tip “barchetta” realizata de carosierul Italian Touring, era echipata cu un motor cu 8 cilindrii avand capacitatea de 1.5 litri si care dezvolta 72 CP. Putea atinge o viteza maxima de 170 Km/h. Au fost construite doua exemplare din care s-a pastrat una singura in zilele noastre.

  In 1945 societatea  Auto Avio Costruzioni (A.V.C.)  va fi redenumita  Ferrari. 
  
 
 

   In 1947 este prezentata prima masina de competitie care va purta numele de Ferrari, denumita 125S. Aceasta era echipata cu un motor V12 de 1.5L amplasat frontal care dezvolta 113CP. Caroseria era de tip “Barchetta” cu doua locuri realizata de carosierul Touring. Viteza maxima era de 170Km/h. Dupa o prima cursa in care a abandonat, pe 25 Mai 1947 pe circuitul de la Caracalla de langa Roma este obtinuta prima victorie.

   In 1948 este prezentat la salonul auto de la Torino primul model stradal denumit 166 Inter. Acesta era dispnibil in variante de caroserie tip coupe si barchetta carosate de Touring. Motorul disponibil era un V12 de 2L, 110CP si atingea o viteza maxima de 170Km/h.

  In 1949 au fost consemnate 32 de victorii in curse disputate printre care si cea de 24 de ore de la Le Mans, aceasta din urma cu un model Ferrari 166MM.

   In 1950 este consemnata prima participare a unui model Ferrari la un Grand Prix (SPA-Belgia).

  In 1951 este obtinuta prima victorie in Formula 1(circuitul de la Silverstone-Marea Britanie) de catre pilotul Florian Gonzales la volanul unui Ferrari 375 dotat cu motor V12 de 4.5L. Tot in acelasi an sunt prezentate doua modele de strada 195 Inter si 212 Inter. Ferrari 195 Inter era disponibil cu caroserii tip coupe realizate de Ghia, Vignale si Touring. Motorul disponibil era un  V12 de 2.3L si 130CP. Ferrari 212 Inter era disponibil cu caroserii coupe realizate de Ghia, Vignale si Pininfarina precum si cabrio realizate de Pininfaria si Vignale. Motorul disponibil era un V12 de 2.6L care dezvolta 150CP.

 

   
   In 1952 este prezentat modelul de competitie 500F2 dotat cu un motor de 4 cilindrii de 2L care dezvolta intre 170-185CP. La volanul acestuia celebrul pilot Alberto Ascali castiga titlul de campion mondial in 1952 si 1953 cu o performanta exceptionala: 14 victorii(din care  9 consecutive) din 15 participari (Grand Prix-uri). In acelasi an sunt prezentate doua noi modele de strada: 342 America si 250MM. Ferrari 342 America era disponibil  in doua variante de caroserii: coupe si cabrio, realizate de Pininfarina si Vignale. Motorul disponibil era un V12 de 4.1L care dezvolta 200CP si atingea o viteza maxima de 186Km/h. Ferrari 250MM era echipat cu un motor V12 de 3L care dezvolta 240CP si permitea  atingerea unei viteze maxime de 254Km/h.

   In 1953 sunt prezentate 3 modele de strada: 250 Europa avand caroserii coupe realizate de Vignale si Pininfarina si disponibil cu motor V12 de 3L si 220CP, viteza maxima 218Km/h a fost prezentat in premiera la salonul auto de la  Paris in acelasi an iar Pininfarina a realizat 14 exemplare dintre care unul singur spider; 375 America avand caroserii coupe realizate de Vignale si Pininfarina si disponibil cu motor V12, 4.5L dezvolta 300CP ; 375MM echipat cu un motor V12 de 4.5L, 340CP si putea atinge viteza de 290Km/h.

   In 1954 este consemnata o noua victorie in cursa de 24h de la Le Mans cu modelul 375SP pilotat de F. Gonzales si Trintignant. In acelasi an este prezentat modelul stradal 250GT disponibil cu caroserii tip coupe, cabriolet, spider si berlinetta realizate de Pininfarina si echipat cu un motor V12 de 3L care dezvolta 240CP.

  








   In 1955 scuderia Ferrari preia echipa de Formula 1 Lancia impreuna cu modelul sau revolutionar de atunci D50. 

   In 1956 pilotul Juan Manuel Fangio la volanul modelului D50 echipat cu motor de 8 cilindri de 2.5L si 265CP a castigat titlul de campion mondial obtinand 5 victorii din 7 participari. In acelasi an este prezentat modelul de serie 410 Super America disponibil cu caroserie coupe semnata de Pininfarina si echipat cu motor V12 de 5L si 340CP atingea o viteza maxima de 260Km/h. A fost relizat in 34 exemplare.Tot in acest an Enzo Ferrari trece printr-un moment dificil datorat decesului fiului sau inginerul Dino Ferrari.

  In anul 1957 sunt prezentate doua noi modele de serie: 250 California, caroserie tip spider realizata de Scaglietti, motor V12 de 3L si dezvolta intre 240-280CP atingand o viteza maxima de 250Km/h si 250GT Cabrio realizat de Pininfarina, motor V12 de 3L, 240CP atingand viteza maxima de 240Km/h. Au fost construite 100  exemplare.

 














    In 1958 pilotul Mike Hawthorn castiga un nou titlu de campion mondial(al 4-lea pentru Ferrari) la volanul modelului 246F1 avand motor cu 6 cilindrii de 2.5L si 280CP. In acelasi an este obtinuta o noua victorie in cursa de 24h de la Le Mans cu modelul 250TR pilotat de pilotii P. Hill si Gendebien.
 












    

   In 1959 este prezentat modelul stradal 250GT(sasiu scurt) caroserie tip berlinetta carosat de Pininfarina avand un motor V12 de 3L si 240CP atingand o viteza de 250Km/h. A fost primul model de serie Ferrari cu frane pe disc la ambele punti. Au fost produse 163 exemplare.

  
 
   In 1960 la modelele de Formula1 s-a renuntat la amplasarea frontala a motorului, acesta find amplasat acum in pozitie centrala. In acelasi an incepe seria de 6 succese consecutive(pina in 1965) la cursa de 24h de la Le Mans precum si victoriile din turul  Frantei(auto) cu modelele 250GT si GTO. In acelasi an sunt prezentate doua modele de serie: 250GT 2+2 caroserie coupe semnata Pininfarina, motor V12, 3L si 240CP, viteza maxima 220-252Km/h si 400 Super America cu caroserii coupe si cabrio semnate Pininfarina, motor V12 de 4L dezvolta 400CP. Viteza maxima atinsa 300Km/h.


 




 






  In 1961 pilotii scuderiei Ferrari: Wolfgang von Trips si Richie Ginther au castigat 5 Grand Prix-uri din 7 disputate obtinand al 5-lea titlu mondial la constructori pentru Ferrari.

   In 1962 este prezentat modelul 250GTO berlinetta dotat cu motor V12 de 3L, 290CP, viteza maxima 250Km/h. A fost produs in 33 exemplare. Modelul este cotat in prezent la circa 5mil euro. In acelasi an este prezentat modelul 250GT Lusso avand caroserie tip berlinetta realizata de Bertone respectiv Pininfarina si era echipat cu motor V12 de 3L care dezvolta 250CP si atingea o viteza maxima de 240Km/h. Au fost construite 350 exemplare. Printre clienti s-a aflat si actorul american Steve McQueen.  Anul 1963 consemneaza o tentativa esuata de preluare a firmei Ferrari de catre Ford Motor Company.
  











  



    In 1964 sub conducerea noului inginer Mauro Forghieri scuderia Ferrari obtine un nou titlu de campioana mondiala la constructori si piloti. La volanul modelului 158 Aero dotat cu motor V8 de 1.5L si 210 CP pilotul Jhon Surtees obtine victoria in campionatul mondial in ultima cursa in  marele premiu al Mexicului. Tot in acelasi an sunt lansate modelele de serie: 275GTB/GTS cu caroserii tip berlinetta si spider semnate Pininfarina si motor V12 de 3.3L dezvolta 245CP(modelul spider) si 280CP(modelul berlinetta), din 1966 - 300CP, viteza maxima 245Km/h(spider) si 260-280Km/h(berlinetta) – primul model Ferrari de serie cu suspensie spate independenta si cutie de viteze cu 5 trepte; 330GT 2+2 caroserie coupe Pininfarina, motor V12 de 4L si 300CP atingand o viteza maxima de 245Km/h, aproximativ 1000 exemplare construite; 500 Super Fast caroserie coupe Pininfarina , motor V12 de 5L si 400CP, viteza maxima 280Km/h, lansare la salonul auto de la Geneva din 1964 construit in 37 exemplare printre cumparatori Sahul Persiei si actorul Peter Sellers, cotatia actuala 330.000 euro.


    

   
  












    In 1966 sunt prezentate modelele de serie: 330GTC/GTS cu caroserii tip berlinetta si spider realizate de Pininfarina echipat cu motor V12 de 4L si 300CP atingand viteza maxima de 245Km/h. La salonul auto de la Geneva a fost prezentata versiunea berlinetta iar la salonul de la Paris versiunea spider si 365 California prezentat la salonul de la Geneva din acelasi an, avea caroserie cabriolet semnata Pininfarina si era echipat cu motor V12 de 4.4L si 320CP. Viteza maxima 245Km/h, construit in numai 14 exempare avand cotatia actuala 630.000 euro. La vremea lansarii 365 California costa 9.6 mil. lire echivalentul a 9 exempare de Fiat 850 sport spider noi.

  

   In 1967 este obtinuta victoria de 24h in cursa de la Daytona cu modelul P4. Sunt prezentate doua noi modele de serie: 365GT 2+2 caroserie coupe semanata  Pininfarina, motor V12 de 4.4L dezvolta 320CP si atingea o viteza maxima de 245Km/h (s-a construit in 801 exemplare) si Dino 206GT caroserie berlinetta semnata Pininfarina motor V6, 2L si 180CP. Viteza maxima 225Km/h. In 1969 este lansat Dino 246GT cu motor V6 de 2.4L si 195CP. Viteza maxima 235Km/h. In 1972 este prezentata versiunea Dino 246GTS cu caroserie spider. S-au construit circa 4000 exemplare pina in 1974.  Datorita designului foarte reusit si a popularitatii modelului, Dino 206/246 a fost ales de catre producatorii serialului TV “The Persuaders” ca automobil al personajului interpretat de actorul Tony Curtis.

  
    
  In 1968 sunt prezentate doua noi modele de serie: 365GTB4/GTS4 denumit si Daytona lansat la salonul auto de la Paris disponibil cu caroserii tip berlinetta si spider echipat cu motor V12 de 4.4L si 352CP, viteza maxima 283Km/h. Considerat unul dintre cele mai frumoase modele de serie Ferrari si construit in circa 1300 exempare; 365GTC/GTS caroserie coupe cu doua locuri semnata Pininfarina , motor V12 de 4.4L si 320CP atingand o viteza maxima de 250Km/h.
   Deoarece investitiile legate de echipa de curse nu mai puteau fi acoperite doar din vanzarea modelelor de strada era necesara asocierea cu un mare constructor de automobile pentru a sustine financiar pe mai departe departamentul sport. Enzo chiar a marturisit candva ca produce  modele de strada special pentru a sustine financiar activitatea sportiva. Asfel in 1969 concernul Fiat achizitioneaza 50% din actiunile firmei Ferrari dar cu conditia ca Enzo sa pastreze divizia departamentului de competitii.

  In 1971 se finalizeaza constructia circuitului de la Fiorano pe care se vor putea testa atat moldele de competitie cat si cele de serie. In acelasi an sunt lansate doua noi modele de serie: 365GTC4 si 365GT4BB (berlinetta boxer). 
  Ferrari 365GTC4 avea caroserei coupe semnata Pininfarina si era echipat cu motor V12 de 4.4L, dezvolta 340CP si putea atinge o viteza maxima de 260Km/h. Denumit si “gentelman Ferrari” a fost primul model de serie la care s-a pus accent si pe confort: instalatie de aer conditionat in serie si zgomot in interiorul habitaclului diminuat. Ferrari 365GT4BB a fost prezenta in premiera de la Torino, avea caroserie tip berlinetta cu doua locuri motor amplasat central (primul model Ferrari de serie cu motor avand 12 cilindri amplasat central) de tip boxer cu 12 clindrii de 4.4L care dezvolta 380CP atingand o viteza maxima de 277Km/h si accelera de la 0-100Km/h in 6.5sec. Au fost construite 387 exemplare pana in 1976. 












 


  In 1972 este lansat modelul 365GT4 2+2 avand caroserie tip coupe semnata Pininfarina si motor V12 frontal de 4.4L si 340CP. A fost unul dintre cele mai longevive modele de serie Ferrari fiind produs pana in anul 1988 in aproximativ 1300 exemplare. pe parcursul carierei acestui model au fost semnalate doua evolutii: in 1976 - 400GT motor V12 de 3.9L si 340CP si in 1985 - 412GT(primul model de serie Ferrari cu sistem antiblocaj pentru frane tip ABS) motor V12 de 4.9L si 340CP.

  In 1973 este prezentat modelul Dino 308GT4 echipat cu motor V8(primul model de serie Ferrari cu motor V8 central) de 3L care dezvolta 255CP si care atingea o viteza maxima de 236Km/h. Dispunea de o caroserie tip coupe 2+2 realizata de Bertone. In 1975 apare versiunea Dino 208GT4 cu motor V8 de 2L si 155CP. Ferrari 208/308GT4 a fost construit in 2826 exemplare pina in 1980.

  In 1974 dupa aproape 10 ani fara titlu mondial in Formula 1 la conducerea scuderiei este numit un tanar de numai 25de  ani pe nume Luca Cordero Di Montezemolo care impreuna cu inginerul Mauro Forghieri si pilotii Niki Lauda si Clay Ragazzoni vor castiga titlurile de campioni mondiali la piloti(Niki Lauda) si constructori in 1975 – 1977 la volanul modelului din seria “T”: 312T si 312T2. In 1976 in urma accidentului grav de pe circuitul de la Nurburgring(Germania) suferit de Niki Lauda titlul de campioni mondial la piloti a fost pierdut in ultimul Grand Prix.


 










  In 1975 este prezentat modelul de serie 308GTB ca inlocuitor a lui Dino 208/246. Acesta avea o caroserie tip berlinetta semnata Pininfarina(pina in 1977 caroseria era din fibra de sticla) cu doua locuri, motor V8 central de 3L si 255CP. Performante: viteza maxima 248K/h, accelaratie 0-100Km/h: 7.5sec. Din 1977 a aparut si varianta de caroserie tip targa, versiunea numindu-se GTS.  In 1980 este introdusa injectia electronica de benzina, modelul devenind 308GTB I/GTS I. Iar in 1982 este introdusa distributia cu 4 supape pe cilindru modelul numindu-se 308GTB/GTS Quattrovalvole. Productie: 308GTB-fibra de sticla  - 712 exemplare; 308GTB – 2185 exemplare si 308 GTS – 3.219 exemplare.

 
  In 1976 este prezentat primul model Ferrari de serie cu transmisie automata. A fost montata pe modelul 400GT si era de tip “GM Turbo hydramatic” avand 3 trepte de viteza. Tot in acelasi an este prezentat modelul de serie 512BB – o evolutie a modelului 365GT4BB. Avea motor cu 12 cilindri boxer de 5L si 360CP putand atinge o viteza maxima de 283Km/h. In 1982 este introdusa injectia electronica de benzina modelul devenind 512I BB. A fost construit pina in 1984 in 1.549 exemplare.

 













  Anul 1979 aduce un nou titlu mondial in Formula 1 la piloti prin Jody Scheckter – campion mondial si Gilles Villeneuve – vicecampion, precum si la constructori cu modelul 312T4 care avea motor V12 de 3L, dezvolta 515CP si atingea o viteza maxima de 320Km/h.

  In 1980 sunt lansate doua noi modele de strada: Mondial 8 si 208GTB/GTS. Primul este prezentat la saolonul auto de la Geneva din acelasi an ca inlocuitor al modelului Dino 208/308GT4 dispunand de o caroserie cu 4 locuri semnata Pininfarina si motor V8 central de 3L si 214CP. Performante: viteza maxima 240Km/h, acceleratie 0-100Km/h in circa 7sec. Al doilea este prezentat la salonul auto de la Torino ca versiune cu motor V8 de 2L al modelului 308GTB/GTS rezervat pentru piata din Italia. In Formula 1 apare o noua generatie de motoare V12 supraalimentate cu turbocompresor. Prima victorie in Formula 1 cu acest tip de motor este obtinuta in 1981 in marele premiu al statului Monaco de catre Gilles Villeneuve.

  In 1982 in Formula 1 rivalitatea dintre cei doi piloti ai scuderiei Ferrari Gilles Villeneuve si Didier Pironi atinge cote maxime si va duce la un deznodamant tragic prin moartea pilotului canadian Villenueve in marele premiu al Belgiei de la Zolder pe 8 mai. Seria dramelor continua cu accidentul grav de pe circuitul de la Hockenheim suferit de Pironi, acesta scapand ca prin minune doar cu picioarele fracturate punand capat definitiv carierei de pilot. In acelasi an sunt prezentate doua noi versiuni ale modelelor de serie: Ferrari Mondial  Quattrovalvole cu motor avand distributie de 4 supape pe cilindru si 208GTB/GTS cu motor turbo. 


  
 

  In 1983 este consemnat ultimul titlu la constructori din deceniul VIII castigat cu modelul  126C si cu contributia celor doi pilot ai scuderiei: Rene Arnoux si Patrick Tambay. Enzo Ferrari continua sa se afle la conducerea echipei ajutat si de fiul sau Piero Ferrari. Tot in acelasi an la salonul auto de la Frankfurt este prezentata varianta de caroserie cabrio a modelului Mondial Quattrovalvole.

   In 1984 sunt prezentate doua noi modele de serie: 288GTO si Testarossa. 288GTO a fost lansat la salonul auto de la Geneva. Avea caroserie tip berlinetta cu doua locuri semnata Pininfarina, motor V8 central cu dublu turbo, capacitatea de  2.9L si puterea maxima 400CP. Performante: viteza maxima 305Km/h, acceleratie 0-100Km/h sub 5sec. Au fost construite 272 exemplare pina in 1988. Testarossa a fost lansat la salonul auto de la Paris ca inlocuitor al modelului 512I BB. Avea caroserie tip berlinetta cu doua locuri semnata Pininfarina fiind considerat unul dintre cele mai reusite modele de serie Ferrari in ceea ce priveste designul. Motorul era amplasat central cu 12 cilindrii boxer de 5L si 390CP. Performante: 291Km/h, acc: 0-100Km/h in 5.5sec. In 1992 este lansat modelul 512TR(o evolutie stilistica si mecanica a lui Testarossa) al caurui motor dezvolta 428CP iar in 1994 este lansat F512 M al carui motor dezvolta 441CP. Au fost construite in total(Testarossa, 512TR, F512 M) circa 9.500 exemplare.

 













  
  In 1985 la salonul auto de la Frankfurt sunt prezentate doua noi modele: 328GTB/GTS(evolutie stilistica si mecanica al lui 308GTB/GTS) avand motor V8 de 3.2L si 270CP. Performante: viteza maxima 275Km/h, acc. 0-100Km/h: 6.2sec. Al doilea model era Mondial 3.2T(evolutie stilistica si mecanica a lui Mondial Quattrovalvole) era echipat cu acelasi motor care era dotat  si 328GTB/GTS. Performante: viteza maxima 255Km/h, acc. 0-100Km/h in 6.5sec.



  
  

  In 1987 cu ocazia aniversarii a 40 de ani de la infiintarea firmei este lansat in cadrul salonului auto de la Frankfurt modelul F40 ca inlocuitor al modelului 288GTO.Avea caroserie tip berlinetta si un coefficient aerodynamic CX: 0,34. Era echipat cu un motor V8 biturbo pozitionat central cu capacitatea de 3L si care dezvolta 478CP. Performante: viteza maxima 324Km/h, acc. 0-100Km/h in 4.6sec. Cu aceste performante Ferrari F40 a fost cel mai rapid automobil de serie din acea perioada. Au fost construite aproximativ 1300 exemplare pana in 1992.
  












  

  In 1988 pe data de 16 August la Modena se stinge din viata Enzo Ferrari. Traditia participarii in competitii sportive si productia de automobile sport de strada fiind continuata de catre fiul sau Pietro Ferrari.

  In 1989 sunt prezentate la salonul auto de la Geneva Ferrari Mondial 3.4T iar la salonul auto de la Frankfurt Ferrari 348TB/TS. Mondial 3.4T (evolutie mecanica a lui Mondial 3.2T) avea un motor V8 de 3.4L care dezvolta 300CP. Performante: viteza maxima 275Km/k, acc. 0-100Km/h in 6sec.  348TB/TS era inlocuitorul modelului 328GTB/GTS. Avea caroserie tip berlinetta si targa, ambele cu doua locuri semnate Pininfarina si un coefficient aerodynamic CX: 0,32. Motorul disponibil era un V8 turbo amplasat central avand capacitatea de 3.4L si dezvolta 300CP. Performante: viteza maxima 275 km/h, acc. 0-100Km/h in 5.6 sec. In 1993 este operat un facelift modelul devenind 348GTB/GTS si este prezentata versiunea de caroserie tip spider.

  In 1992 in cadrul salonului auto de la Paris este prezentat modelul 456GT. Acesta avea caroserei coupe de tip 2+2 semnata de Pininfarina. Motorul disponibil era un V12 amplasat frontal cu capacitatea de 5.4 litri care dezvolta 442CP. Avea transmisie manuala cu 6 trepte sau automata cu 4 trepte. Performante: viteza maxima 309Km/h, acc. 0-100Km/h in 5.2 sec. in 1998 este prezentat M456GT o evolutie mecanica si stilistica a modelului 456GT.


 
   

  In 1993 la conducerea echipei de Formula 1 este numit francezul Jean Todt.

 













   In vara anului 1994 este lansat modelul F355 ca successor al lui 348GTB/GTS. Avea caroserie tip berlinetta si targa cu doua locuri semnata Pininfarina. Motorul disponibil era un V8 pozitionat central avand distributie cu 5 supape pe cilindru,  capacitatea de 3.5L si dezvolta 380CP. Transmisia era asigurata de o cutie manuala cu 6 trepte. Performante: viteza maxima 295Km/h, acc. 0-100Km/h in 4.7 sec. In 1995 la salonul auto de la Geneva este prezentata varianta de caroserie spider al aceluiasi model.

  In vara anului 1995 este prezentat modelul F50. Avea caroserie tip barchetta cu doua locuri semnata Pininfarina si realizata din fibre de carbon, suspensii tip “push road”, podea plana, difuzor aerodinamicla spate. Motorul era un V12 amplasat cerntral avand distributie cu 5 supape pe cilindru. Derivat din motorul modelului  640 de Formula 1 din 1990, aceasta avea o capacitate de 4.7L si dezvolta 520CP. Transmisia era asigurata de o cutie manuala cu 6 trepte. Datorita unei mase totale de 1230Kg, Ferrari F50 putea atinge o viteza maxima de 325Km/h si accelera de la 0-100Km/h in numai 3.8sec. Au fost construite 349 de exemplare pana in 1998.

  












  

  In 1996 sunt adusi la echipa de Formula 1 pilotii: Michael Schumacher si Eddie Irvine. Primul va obtine prima sa victorie in Marele Premiu al Spaniei din acelasi an. In vara aceluiasi an este lasanat modelul stradal 550 Maranello. Avea caroserei coupe cu doua locuri semnata Pininfarina. Motorul era un V12 amplasat frontal cu capacitatea de 5.5L care dezvolta 485CP. Transmisia era manuala cu 6 trepte. Performante; viteza maxima 320Km/h, acc. 0-100Km/h in 4.8 sec. A fost recunoscut de specialisti drept cel mai reusit model de strada Ferrari construit pana atunci, un urmas al celebrului model Daytona(1968-1973).

  















  In 1997 este prezentat Ferrari F355 F1. Primul model de serie din lume avand cutie secventiala, solutie preluata de la modelele din Formula 1.  Cutia secvetiala a fost introdusa in premiera in 1978 pe modelul F1 312 T2 pilotat de Gilles Villeneuve,  avand comanda pe volan. In acea perioada partea electronica nu avea o fiabilitate prea mare iar inovatia tehnica a fost abandonata pana in 1989 cand ing. John Barnard a readus-o in actualitate pe modelul F1 639 pilotat de Nigel Mansell cu ocazia marelui Premiu al Braziliei, pe care de alfel l-a si castigat. Sistemul folosit de catre Ferrari F355 F1 include o unitate de control electronica iar in momentul cand soferul selecteza o treapte de viteza, unitatea actioneaza electrohidraulic ambreiajul, schimbarea treptelor de viteza si controleaza turatia motorului. Schimbarea vitezelor este secventiala si se realizeaza intr-un timp foarte scurt. Pedala de ambreiaj lispeste iar schimbarea vitezelor se realizeza cu ajutorul a doua leviere aflate in spatele volanului. Levierul stang retrogradeaza intr-o treapta inferioara, iar cel din dreapta urca intr-o treapta superioara. Aceast acutie poate opera si complet automat. In acest modul automat sunt disponibile doua programe: “normal” si “low grip”.

  














  In 1999 dupa o asteptare de aproape 16 ani(ultimul titlu la constructori in F1 data din 1983) este castigat un nou titlu la constructori pentru sacuderia Ferrari cu pilotii M. Schumacher si Mika Salo. In acelasi an la salonul de la Geneva este prezentat modelul de serie 360 Modena ca inlocuitor al modelului F355. caroserai era de tip coupe cu doua locuri semnata Pininfarina. Motorul era un V8 amplasat central de 3.6L care dezvolta 400CP. Performante: viteza maxima 296Km/h, acc. 0-100Km/h in 4.5 sec. Transmisia era manuala cu 6 trepte sau secventiala cu 6 trepte. In anul 2000 este prezentata versiunea de caroserei spider al modelului 360 Modena.

 













In anul 2000 pilotul Michael Schumaher castiga titlul de campion mondial la piloti(ultimul data din 1979) si la constructori pentru Ferrari impreuna cu coechipierul sau Rubens Barrichello. Au urmat alte 4 titluri (2001-2004) castigate consecutiv atat la piloti cat si la constructori batand numeroase recorduri. In acelasi an este prezentat Ferrari 550 Barchetta, realizat in serie limitata.
  

  In anul 2002 este lansat modelul Enzo. Numeroase solutii tehnologige din Formula 1 au fost integrate pe acest model de strada: sasiu din fibre de carbon, frane realizate din carbon, suspensii de tip “push road”, aerodinamica comparabila cu modelele de F1, spoiler reglabil la partea din spate,  la testarea acestuia aducandu-si contributia pilotul Michael Schumacher. Realizat in memoria lui Enzo Ferrari noul model avea o caroserie cu doua locuri foarte bine studiata din punct de vedere aerodinamic. Motorul era un V12 amplasat central cu capacitatea de 6L si care dezvolta 660CP. Transmisia era de tipul secvential. Datorita unei masa totale de 1.140Kg putea atinge o viteza maxima de 355Km/h in timp ce acc. de la 0-100Km/h se putea realiza in numai 3.5 sec. Au fost construite 355 exemplare. Pret 645.000 euro. In acelasi an este prezentat modelul 575M(evolutie stilistica si mecanica al lui 550 Maranello).  

  In 2004 sunt prezentate doua noi modele: la salonu auto de la Geneva - Ferrari 612 Scaglietti ca inlocuitor am lodelului M456GT iar la salonul auto de la Paris - Ferrari 430 ca inlocuitor al modelului 360 Modena.  612 Scaglietti avea caroserie coupe 2+2 semnata Pininfarina si motor V12 amplasat frontal de 5.7L care dezvolta 540CP. Transmisia era de tip manuala cu 6 trepte sau secventiala cu 6 trepte. Performante: viteza maxima 315Km/h, acc. 0-100Km/h in 4.2 sec.  Ferrari 430 avea caroserei coupe cu doua locuri semnata Pininfarina si era echipat V8 ampalsat central cu capacitate de 4.3L care dezvolta 490CP. Transmisia era manuala cu 6 trepte sau automata tip F1 cu 6 trepte. Performante: viteza maxima 315Km/h, acc. 0-100Km/h in 4.1 sec. In 2005 este prezentata versiunea de caroserie spider al lul Ferrari 430.















   In anul 2005 la salonul auto de laFrankfurt este prezentat modelul 599GTB ca successor direct al modelului M575. Caroseria este de tip coupe cu doua locuri semnata Pininfarina. Motorul disponibil este un V12 amplasat central avand capacitatea de 5.9L dezvoltand 620CP. Transmisia este secventiala cu 6 trepte. Performante: viteza maxima 320Km/h, acc. 0-100Km/h in 3.7 sec. 


 










Sarbatoare la Maranello:  Ferrari a implinit 60 de ani

    Pe 23 Iun 2007 timp de 4 zile s-au serbat la Maranello 60 de ani de la infiintarea firmei Ferrari. La eveniment au participat 1.040 modele, de strada si de competitie produse de-a lungul timpului de Ferrari, sosite din toata lumea.

  In eveniment a fost inclus si un “Concorso d\'Eleganza Ferrari” care s-a desfasurat pe circuitul de la Fiorano. La concursul de eleganta au participat sute de masini care au fost impartite in doua categorii: modele de strada si de competitie, precum si in 15 clase.

   Au fost premiate ca model de serie un Ferrari 375 MM (1954) iar ca model de competitie un Ferari 330 P4 (1967). Modelul de strada 375 MM a fost comandat special si a apartinut regizorului Roberto Rossellini in timp ce modelul de competitie
 330 P4 s-a remarcat prin castigare “tripletei” in cursa de 24h de la Daytona(SUA) din 1964.

  Imediat dupa inceperea festivitatii de deschidere pe pista de la Firano au “defilat” prin fata publicului o serie de piloti care au concurat de-a lungul timpului pe model Ferrari de competitie cum ar fi: Ivan Capelli (Alfa Romeo P3 din 1932), Nino Vaccarella (Auto Avio Costruzioni 815 din 1940), Luca Badoer (375 F1), Gerhard Berger (500 F2), Andrea De Adamich (Dino 166 F2), Felipe Massa (312 T), Jody Scheckter (312 T4), René Arnoux (126 C4), Jean Alesi (F1-90), Michael Schumacher (F 2004), Kimi Raikkonen (F 2007) si din nou Michael Schumacher pe FXX iar in fruntea acestora s-a aflat Pietro Ferrari (fiul lu Enzo Ferraro) aflat la volanul modelului 125 S, acesta fiind primul model care a purtat numele de Ferrari fiind prezentat prima oara in 1947.
  Cei mai castigati au fost spectatorii de pe circuitul Fiorano, unde pilotii nu doar si-au “plimbat” masinile ci au preferat sa le si ruleze in viteza, asta fiind si savoarea spectacolului pentru ca numai o data in viata sarbatoresti 60 ani.

   Evenimentul s-a vrut de asemenea a fi si unul cu scop caritabil, 220.000 euro fiind stransi si donati spitalelor pediatrice din orasele Modena si Bologna.

 Text: Clasic-auto
 Foto: Ferrari, arhiva

Video: Ferrari 60 Relay in Italy - historical F1 cars burnout