Fiat 125 - O berlina familiala sigura cu performante aproape sportive

In primavara anului 1966, pana la realizarea proiectului “132” care trebuia finalizat pana la inceputul anilor ’70, conducerea din acea perioada a firmei italiene Fiat cu sediul la Torino i-a incredintat inginerului Dante Giacosa - creatorul celor mai celebre modele Fiat, sa lucreze la proiectul unui succesor pentru seria de modele 1300/1500

Modelul successor trebuia realizat in maximum 18 luni si trebuia sa utilize numeroase componente de la modelele aflate in productie in acel moment, inclusiv elemente de design la caroserie. In mai putin de 15 luni, mai precis in luna Mai a anului 1967 Fiat lansa modelul 125, o berlina familiala sigura si cu prestatii aproape sportive, ca successor al seriei de modele 1300/1500.

Linia caroseriei a fost imprumutata de la modelul 124 berlina si beneficia de unele elemente stilistice specifice la exterior precum: calandru cromat (grila radiatorului), patru faruri patrate, capota compartimentului motor cu nervuri si profile cromate, manerele usilor integrate, grile pe montantii posteriori, lampi stop – semnalizare verticala, capacul portbagajului cu nervuri si profil cromat, marginile geamurilor cromate. Dimensiunile exterioare au fost usor majorate fata de modelul 124 berlina. Asfel lungimea masura cu 19 cm in plus, latimea cu 1.5 cm, inaltimea cu 2 cm in timp ce ampatamentul cu 8.5 cm, acestea traducandu-se printr-un spatiu interior mai generos. Interiorul a fost atent studiat, 5 pasageri beneficiau de un spatiu generos in timp ce scaunele si bancheta ofereau un confort mai mult decat bun pe distante lungi parcurse. Plansa de bord avea insertii din lemn iar versiunea mai luxoasa avea in plus consola centrala. Radiolul facea parte din dotarea standard.

Realizat pe baza sasiului modelului 1500 cu mici imbunatatiri, Fiatul 125 era dotat cu un motor pe benzina amplasat frontal longitudinal,  cu 4 cilindrii in linie si o cilindree de 1.608 cmc derivat din motorul care echipa modelul 124 Sport Spider, avand cilindreea majorata. Acest motor era capabil sa dezvolte 90 CP la 5600 rpm in timp ce cuplul maxim era de 127 Nm la 3500 rpm. Alimentarea se realiza cu ajutorul unui carburator dublu corp de tip Weber sau Solex. Transmisia se realiza pe rotile din spate si era asigurata de o cutie de viteze manuala cu 4 trepte.  Tinuta de drum la viteze superioare era destul de sigura multumita unei suspensii bine reglate si a unui sistem de franare servoasistat prevazut cu discuri pe ambele punti.

De asemenea manevrabilitatea, dinamica si performantele (viteza maxima 160 Km /h, acc. 0 - 100 Km/h in 12 sec.) erau peste media oferita de berlinele familiale din acea perioada fiind comparabile cu cele ale lui Alfa Romeo Giulia – automobil cu pretentii sportive. Pentru siguranta si sporirea confortului au fost introduse numeroase dotari standard. Temporizator pentru stergatoarele de parbriz (primul automobil de serie din lume cu aceasta dotare), iluminare reglabila a tabloului de bord, servofrana, oglinda retrovizoare antiorbire, lampa de siguranta pe portiere, lampa pentru marsarier etc.

Datorita calitatilor sale si a unui pret competitiv de 1.3 mil. Lire, Fiat-ul 125 a reusit sa se impuna repede pe piata, multi ziaristi, tehnicieni si clienti de atunci considerandu-l un automobil premium. La sfarsitul anului 1967, in competitia pentru celebrul trofeu “Car of the year” – 1968 s-a clasat pe locul doi, dupa avangardistul automobil NSU RO80.

In Noiembrie 1968 a fost prezentate versiunea “Speciale” a modelului 125. Multumita unor modificari aduse la camele arborelui si colectoarele de admisie, motorul reusea sa furnizeze 100 CP la 6200 rpm. Transmisia pentru aceasta versiune era asigurata de o cutie manuala cu 5 trepte, iar incepand din 1970 optional era oferita o cutie automata cu 3 trepte. Performantele lui 125 Speciale erau: viteza maxima 170 Km/h iar acc. 0 - 100 in 11.2  sec. La exterior versiunea Speciale se diferentia de cea de baza prin: calandru cu un nou design innobilat cu mai mult crom, pasajele rotilor si partile laterale aveau profile cromate iar jantele aveau un design mai elegant.

La interior se remarcau: scaunele, bancheta si fetele usilor cu design mai elegant, plansa de bord cu imitatie de piele la care i s-a adaugat o consola centrala. Pentru a creste siguranta activa au fost introduse: sistem de franare cu dublu circuit, limitatorul de franare pentru rotile din spate, farurile cu iod si pneurile radiale. Multumita acestor inbunatatiri aduse si a unui pret full option de 1.68 mil. Lire Fiat-ul 125 Speciale era considerat modelul familial varf de gama al firmei italiene pana cand a fost prezentat modelul 130 spre sfarsitu anului 1969. In cursul anului 1970 a fost operat un face-lift care s-a rezumat la mici imbunatatiri aduse la exteriorul caroseriei. Actuala cotatie pentru ambele versiuni se situeaza in functie de starea si dotari intre 2.000 – 4.500 €. 

Cele doua versiuni ale Fiat-ului 125: “Normale” (fabricat 1967-69) si “Speciale” (fabricat 1968-72) au fost produse in 603.877 exemplare fiind considerat unul din modelele familiale Fiat de mare succes. Pe langa varianta de caroserie berlina cu 4 usi a Fiat-ului 125 au mai fost realizate si alte variante de caroserie realizate in serie redusa de catre carosieri italieni: Vignale – 125 Samantha, coupe cu doua usi avand faruri escamotabile; Pininfarina – 125 Executive; Zagato – 125 Z; Savio – 125 Coupe si 125 Station Wagon; Moretti – 125 GS 1.6 asemanator ca design cu Fiat-ul Dino Spider.

Fiatul 125 a fost inlocuit in 1972 de modelul Fiat 132. In afara de Italia, tara de origine, Fiat 125 a mai fost fabricat in tari ca: Polonia – Fiat 125 P (pana in 1991), Spania – fabricat sub numele de Seat (pana in 1980), Argentina (pana in 1982) si Egipt (pana in 1983).

Text: Clasic-auto
Foto: Fiat, arhiva